Foști dirijori

 

IOSIF ROMULUS BOTTO (1949 - 1951)
   
Iosif Romulus Botto este unul dintre organizatorii a peste 30 de coruri şi fanfare din Banat şi Transilvania din perioada interbelică. Cu gradul de sublocotenent, el a condus formaţii de referinţă din Arad şi Oradea. Este compozitorul celebrului marş „Treceţi, batalioane române, Carpaţii!”
Între anii 1947-1952, a fost directorul Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Oradea, devenind în 1949, la înființarea filarmonicii, primul dirijor al orchestrei simfonice. Sub conducerea lui, la 19 februarie 1949, are loc primul concert al Filarmonicii de Stat din Oradea, cu următorul program: 
 
     L. v. Beethoven: Uvertura „Leonora” nr. 3
     W. A. Mozart: Simfonia nr. 41, în Do major, „Jupiter” 
     P. I. Ceaikovski: Marș slav 
     F. Chopin: Concert pentru pian și orchestră nr. 1, în mi minor 
                    (Solistă: ANTAL ILONA - pian)

   

 
MATOLCSI ZOLTÁN (1950 - 1952)
 
CONSTANTIN DULGHERESCU (1952 - 1953)
  
AUREL POPA (1953 - 1955)
 
Angajarea ca dirijor permanent a lui Aurel Popa a adus cu sine un randament constant al concertelor și o oarecare diversificare repertorială, într-o perioadă în care concertele simfonice nu aveau încă o regularitate săptămânală.
 
 
ERICH BERGEL (1956 - 1963)
    
erich bergelVenirea la pupitrul orchestrei orădene a dirijorului Erich Bergel (1 decembrie 1955) a constituit un real reviriment. Sosit de la şcoala dirijorală a lui Antonin Ciolan, Erich Bergel afirma idei constructive ferme în ce priveşte orchestra din Oradea. Evaluând starea ansamblului, tânărul muzician şi-a propus o muncă de educare sistematică a acestuia. Prin înscrierea în programe a 20 de concerte grossi şi a mai multor concerte instrumentale preclasice (Bach, Handel, Corelli, Geminiani, Barsanti), nivelul orchestrei de coarde s-a îmbunătăţit în mod simţitor. Preocuparea specială pentru problemele de acordaj, de omogenitate şi dozaj în sânul ansamblului de suflători era o altă sarcină care devenise firească pentru dirijorul de exemplar entuziasm, în ideea construcţiei unui ansamblu care se dorea performant.
Iniţiativele lui Erich Bergel au vizat şi o nouă alcătuire a repertoriului. Urmărind un dublu scop, pedagogic şi artistic, Erich Bergel a înscris în repertoriul orchestrei simfoniile de maturitate ale lui Mozart, ale lui Haydn şi toate simfoniile de Beethoven. Se pregătea astfel momentul în care va putea fi interpretată întreaga creaţie simfonică a lui Scubert, Mendelssohn-Bartholdy, Schumann, Brahms, Dvorak, Ceaikovski şi, într-o perioadă imediat următoare, lucrările pentru orchestră de Rimski-Korsakov, Prokofiev, Respighi, Enescu, Toduţă. 
Graţie acestei munci ştiinţifice şi tenace de construcţie a ansamblului desfăşurată de către Erich Bergel, orchestra ajunsese la nivelul de la care orice creaţie simfonică, independent de apartenenţa ei stilistică şi de complexitatea componistică, devenea abordabilă.

 

 
MIRON RAȚIU (1957 - 1990) 
 
miron ratiu 1În septembrie 1957, sosea de la aceeaşi şcoală clujeană de dirijori a lui Antonin Ciolan tânărul şi inimosul Miron Raţiu. Împărţind pupitrul dirijoral cu Erich Bergel, Liviu Florea, Remus Georgescu şi Ervin Acél, Miron Raţiu s-a ataşat pentru o viaţă de filarmonica orădeană, contribuind prin competenţele sale şi prin entuziasmul particular la prosperitatea instituţiei, el devenind, pe de altă parte, „o persoană emblematică a oraşului”. (Revista „Familia” - 12/1967).
Aliniindu-se ideilor anterioare legate de progresul ansamblului, Miron Raţiu a continuat opera de construcţie a orchestrei, fiind promotorul afirmării instrumentiştilor prin activităţi camerale. 
Ca interpret, Miron Raţiu nu a fost adeptul unor delimitări stilistice. Totuşi, impetuozitatea-i specifică şi temperamentul său muzical îl îndreaptă preferenţial spre creaţiile romantice de înaltă vibraţie. Interpretările unor lucrări ca Simfonia fantastică de Berlioz, simfoniile IV, V, VI de Ceaikovski, Simfonia în re minor de Franck, au constituit prilejuri ale marilor sale succese. 
Miron Raţiu a fost în acelaşi timp, un constant şi eficient propagator al creaţiei româneşti, atât în ţară cât şi în concertele lui din Franţa, Italia, Germania şi Polonia. Numărul mare de prime audiţii cu lucrări româneşti ilustrează aceeaşi atitudine a dirijorului patriot.

 

 
LIVIU FLOREA (1959 - 1960)
 
REMUS GEORGESCU (1960 - 1963)
    
Instalat la pupitrul filarmonicii în 1960, Remus Georgescu şi-a imprimat adânc numele şi faptele de artă în memoria orădenilor, chiar dacă activitatea sa de aici ca dirijor permanent a fost de scurtă durată. 
Sever în ce priveşte pregătirea concertelor sale, Remus Georgescu a avut succes real, propunând publicului cu prioritate creaţii relativ recente, dar de certă valoare, semnate de Bruckner, Mahler, Stravinski, Britten, Kodály, Honegger, Skriabin, Respighi.
   

    

ERVIN ACÉL (1963 - 1991 și 1999 - 2006)
    
ervin acel 1Dirijorul Ervin Acél a fost unul dintre cei mai prodigioși șefi de orchestră de la Oradea, activitatea sa dirijorală și didactică desfășurându-se aici între 1963 – 1991 și 1999 – 2006. Interesat să aibă la îndemână un ansamblu simfonic potențial, Ervin Acél s-a implicat cu toate energiile în consolidarea orchestrei, promovând instrumentiști tineri și talentați, cărora le putea propune un repertoriu practic nelimitat.
Ervin Acél poate fi considerat, pe de altă parte, inițiatorul turneelor peste hotare ale Filarmonicii din Oradea. Încă înainte de a fi fost numit director al instituției, Ervin Acél stabilise o politică de turnee menită nu numai să pună în evidență peste hotare o școală componistică și interpretativă din România, ci și să contracareze efectele unor condiții precare economic asupra instrumentiștilor. 
Beneficiind de un aparat orchestral quasi complet și profesionalizat, Ervin Acél a diversificat sensibil repertoriul, angajându-se în realizarea unor cicluri îndrăznețe de lucrări simfonice, de mare audiență bucurându-se, spre exemplu, programarea într-o succesiune logică și coerentă a poemelor simfonice de Richard Strauss. 
În același timp, mergând pe linia diversificării repertoriale, Ervin Acél a făcut o tradiție din programarea, cu precădere la capetele stagiunilor, a unor concerte vocal-simfonice, mult prețuite de către auditori.
Inițiativa lui Ervin Acél de a organiza la Oradea un curs de dirijat pentru tinerii muzicieni din țară și din străinătate reprezintă, dincolo de succesul în sine al întreprinderii, o nouă modalitate excepțională de a plasa instituția într-un circuit internațional favorabil. 
Demn de menționat este și faptul că o mare parte a ecxepționalei producții discografice realizată de către filarmoniștii orădeni, este dirijată de Ervin Acél. Nu este întâmplător faptul că înregistrările cu Concertele pentru flaut și orchestră de W. A. Mozart, realizate cu concursul flautistului Gavril Costea, au reprezentat discul românesc la Stockholm, fiind elogios apreciate de juriu.

 

AVRAM GEOLDEȘ - dirijor cor (1997 - 2005)